Speciile care prezintă interes pentru obţinerea unor noi soiuri sauportaltoi.
Soiurile de gutui cultivate în ţara noastră provin din trei varietăţi
ale speciei Cydonia
oblonga: a)var.maliformis
Mill
C. K. Schneid., cu fructemaliforme ;b)var. piriformis
Kirchn,
cu fructe piriforme, fără coaste ;c)var.lusitanica
C. M. Schneid., cu
fructe piriforme şi cu coaste proeminente. Numărulde cromozomi: 2n = 34.
Cerinţele gutuiului faţă de factorii
ecologici.
Gutuii sunt, în general, rustici,cu mare capacitate de adaptare, putând fi
cultivaţi din zona de câmpie până înzona subcarpatică. Pomii rezistă
până la temperaturi de —27° ... — 30°C, florile până la— 1,5-0, iar
fructele, toamna, până la —2,2°C. Fiind o specie termofilă,fructele se
dezvoltă mai bine şi sunt mai aromate în regiunile mai calde, cu
sumatemperaturilor medii de 3 350—3 500°C. Gutuiul prezintă cerinţe relativ
mari faţăde apă ; de aceea, se plantează la baza pantelor. Preferă umiditatea
atmosferică cuvalori de 75—80% (S. Asen, 1985).
Fiind exigent faţă de lumină, reuşeşte bine pe pantele cu expoziţii
sudice. Se comportă bine pe solurile aluvionare, reavene,fertile, calde şi cu
carbonaţii situaţi la mare adâncime, întrucât clorozează la peste8% calciu
activ.
Principalele soiuri de gutui cultivate în
ţara noastră.
Sortimentul esterelativ redus (tab. 17.1). Colecţia naţională de
gutui se află la S.C.P.P. Tg. Jiu (D.Blaja,
1981). Există numeroase populaţii autohtone de gutui foarte valoroase.Principalele
soiuri din sortimentul naţional au fost studiate şi în ţările vecine Caracteristici morfologice şi de producţie.
Sistemul radicular are odezvoltare orizontală, este bogat ramificat şi
repartizat superficial în sol (în stratulde
sol situat între 10—75 cm adâncime). În stare naturală gutuiul este arbustoid,iar
în plantaţii pomii au trunchiul de înălţime mijlocie (4—6 m), cu coroana
deasă,neregulată. Lăstarii sunt tomentoşi, iar frunzele mari, ovat-alungite, cu
marginileîntregi. Florile sunt mari,
terminale, solitare şi apar pe lăstari scurţi. Fructul, demărimi şi
forme diferite, este inserat direct pe ramură, fără peduncul, are sclereideşi
seminţe multe.Diferenţierea mugurilor
floriferi începe la sfârşitul lunii august începutul lui septembrie.
Înfloritul are loc în luna mai, după acumularea sumei de temperatură de 2-4-8°C
durează 10—15zile. Fructele îşi măresc greutatea cel mai mult în
luna august şi septembrie.Gutuiul
rodeşte pe ramuri denumite
„măciulii".
Petrunchişiperamuri,laanumite selecţii clonale, apar
sferoblaste(„burr Knots"), care evidenţiazăexcepţionala capacitate
rizogenă, fapt ce interesează în mod deosebit practica pepinieristică .Gutuiul este precoce, intră pe rod la 3—4 ani de
la plantare, fructifică regulat,deşi fructele se recoltează toamna târziu.
Majoritatea soiurilor sunt autofertile sau
parţial autofertile. Întrucât gutuiulînfloreşte după formarea aparatului foliar, proporţia florilor
fecundate este mare,ele beneficiind de nutriţie suficientă. Cele mai productive
soiuri la S.C.P.P. Tg. Jiuau fost „Portugalia", „De Constantinopol”
(70—109 kg/pom), (B1aja, 1981), iar înPodişul Moldovenesc: „Champion",
„Portugalia", „Bereczki" şi „Leskowatz" (100 —170 kg/pom) (N. Ştefan ş.a., 1972).
Gutuiul autohton din centrele pomicoleMoşna şi
Grigoreni (jud. Iaşi) dă producţii între 90—120 kg/pom (I. Duman,1956;
M. Mitu, 1970). Durata economică a plantaţiilor este de 25—30 de ani.
