Taierea pomilor

Nu toate anotimpurile anului sunt propice taierilor. Restrictiile tin atat de parametrii climatici specifici fiecarui anotimp, cat si de faza de dezvoltare vegetala a plantelor intr-un moment dat. In general, se vorbeste se taierile de iarna (in uscat) si de taierile de vara (in verde).

Taierile de iarna : Agrisul sau coacazul pot fi taiati inca din ianuarie sau februarie. Gerurile care pot urma, oricat de serioase ar fi, nu pot provoca decat daune minime. Rugul de mure este insa sensibil la ger si nu se taie in nici un caz mai devreme de inceputul lui aprilie. Tot acum se pot scurta nuielele purtatoare de rod ale zmeurului care a crescut prea mult.

In cazul pomilor fructiferi, taierile in uscat trebuie sa inceapa atunci cand nu mai sunt asteptate geruri cumplite. Desigur ca nici un an nu este identic cu altul, dar statistic, inceputul lunii martie poate fi favorabil inceperii lucrarilor de taiere in uscat, in livezile de pomi. Taierile executate mai devreme pot slabi rezistenta la gerurile care mai pot surveni. Este stabilit ca pomii care nu au fost supusi taierilor au rezistat mai usor gerurilor decat cei care au suportat actiuni de taiere inaintea aparitiei acestor geruri. Acest fapt a fost remarcat mai ales la speciile cu sensibilitate la ger (piersic, cais, par sau prun). Marul, atat prin soiurile sale mai vechi, dar mai ales prin anumite soiuri recent obtinute (Jonagold, Elstar) se dovedeste de asemenea sensibil la ger.

Taierile de vara: In cazul pomilor fructiferi, taierile de vara pot fi aplicate inca de la inceputul lunii iunie (in anii prielnici, chiar de la sfarsitul lunii mai). Ele debuteaza cu ruperea lastarilor cu crestere incomoda, crescuti pe lemn destul de vechi si care, prin dezvoltare, pot deranja ramificatiile normale ale pomului. Samantoasele si prunul impun de regula aceasta activitate. Ruperea cu mana a acestor lastari se va face inainte ca acestia sa depaseasca 15-20 cm.

Taierile de vara debuteaza insa cu adevarat la sfarsitul lunii iulie si inceputul lui august, adica atunci cand ramificatiile scurte au format muguri terminali. Tot acum, sporul anual incepe sa se stabilizeze astfel incat taierile nu mai pot declansa reactii nedorite (lastari din cioturi sau ridicarea in sus a varfurilor mladitelor oriizontale).

In cazul pomilor fructiferi care cresc puternic dar au o productie redusa, o taiere pentru iluminare incepand cu mijlocul lunii august poate determina o linistire a cresterii mladitelor si o crestere a productiei. In cadrul acestei actiuni se inlatura parti intregi de crengi, chiar daca pe ele se afla si fructe. Experienta a dovedit ca merii supusi unei astfel de operatii rodesc mai bine, isi imbunatatesc simetria si fructele devin mai durabile. Aceasta "taiere de august" se aplica cu succes cu conditia sa inaintea ei sa nu se fi executat alta taiere timp de cel putin un an si jumatate. Taierea de vara se poate aplica samburoaselor timpurii dupa recoltare