Nucul este considerat regele pomilor, plecand in primul rand de la denumirea sa in latina Iuglans Regia, preferand sa fie plantat intr-o livada in zon

Datorita cantitatii mari de iod pe care o degaja prin frunze nu este indicata odihna si relaxarea la umbra nucului, iar plantele anuale si perene din zona umbrita de nuc, mor.

Ca specie pomicola nucul prezinta si alte avantaje. Desi creste lent si intra tarziu pe rod, comparativ cu alte specii, nucul este foarte longeviv traind, in medie, circa 80-100 de ani si dupa 15-16 ani da productii mari.

Coroana masiva, trunchiul puternic, coaja neteda cenusie si frumoasa in tinerete, frunzele mari de culoare verde inchis si aromate, fac din nuc una din speciile decorative de mare efect.

Aria de raspandire a nucului, mare, de la ses si pana la 700-800 m, poate aduce mari foloase cultivatorilor.

Din toate aceste cauze, nucului i s-a atribuit o lege speciala in Romania, fiind protejat de stat.

Nucul se cultiva, in primul rand, pentru fructele sale, care se consuma atat in stare proaspata, cat si prelucrate.

Miezul de nuca constituie un aliment complet si concentrat continand substante grase (52-70%), substante proteice (12-25%), zaharuri (5-25%) substante minerale (1,3-2,4%), etc.

Valoarea energetica a unui kg de miez de nuca este echivalenta cu: 1 kg paine + 0,5 kg carne +0,5 kg cartofi + 0,5 kg peste + 0,5 kg prune uscate + 1 kg pere, asigurand 6364 calorii (V. Cociu, 1983).

Miezul de nuca este folosit in fabricarea de ulei comestibil si tehnic folosit in pictura, fabricarea cernelii tipografice, fabricarea sapunului de lux etc.

Nucile verzi, se folosesc pentru dulceturi, continand o cantitate mare de vitamina C si anume de patruzeci de ori mai mult decat sucul de portocale: dintr-un kg de coji verzi de nuca se poate extrage o cantitate de vitamina C egala cu cea extrasa din 10 kg de lamai.

Frunzele, lastarii, mugurii, scoarta si radacinile constituie un izvor de materie prima inca foarte putin folosit la noi in tara.

Odinioara, populatia la sate folosea intens vopselele extrase din frunze, lastari si scoarta de nuc pentru vopsitul lanii, bumbacului si chiar a matasii, fiind considerate vopsele netoxice si deosebit de rezistente la deodorare.

Frunzele de nuc verzi puse la macerat in petrol lampant, constituie un bun unguient in tratarea reumatismului. Miezul de nuca este indicat pentru diabetici si pentru completarea regimului alimentar vegetarian.

Lemnul de nuc este foarte apreciat datorita calitatii sale superioare la fabricarea mobilierului de lux, in industria automobilelor de lux si in industria aeronautica.

Se considera ca nucul a rezistat perioadei glaciatiunilor numai in cateva puncte situate in centrul si vestul Asiei si in cateva depresiuni din Peninsula Balcanica si Peninsula Iberica.

Se mai intalneste inca in stare salbatica in masivele silvice din estul Turciei, in Caucaz, Irac, Iran, Afganistan, Pakistan, India, Nepal, Tibet si China precum si in cateva zone din Peru si Brazilia.

Primele tari care au cultivat nucul au fost China, Japonia si India (inaintea erei crestine) apoi fiind preluat de europeni.

Prin luarea in cultura, nucul s-a extins mult in afara arealului sau natural, gasindu-se in prezent aproape in toate tarile cu climat temperat.

Deoarece altoirea nucului este o problema greoaie si inca nerezolvata pana la capat, in lume si in Romania se obtin puieti de nuc din soiuri selectionate.

Diferenta majora intre pomii de nuc altoiti si cei nealtoiti consta in urmatoarele: nucii obtinuti prin altoire la masa sau in camp direct pastreaza prin altoire toate caracteristicile soiului de unde s-au recoltat ramurile si intra pe rod foarte repede .

Primele nuci apar chiar din anul I dupa plantarea nucului. Nucii obtinuti din samanta (nuci semanate in camp) din soiuri selectionate, nu pot pastra caracteristicile soiului de unde am recoltat nucile si intra foarte greu pe rod, abia dupa 10-12 ani.

Atat la pomii plantati primavara, cat si la cei plantati toamna, taierile de formare incep primavara devreme, in martie - aprilie si se aplica in toata perioada de crestere. Prin aplicarea lor se urmareste formarea cat mai rapida a unei coroane luminate si aerisite, garnisita cu numeroase ramuri de semischelet si de ro

Cateva soiuri de nuc romanesc

Victoria Soi autohton, cu pomi de vigoare mijlocie, si fructe de marime mijlocie care au o forma

ovoida. Coaja este de culoare cenusiu-galbui...

Susita Este un soi autohton, cu pomi de vigoare mica, si fructe mari, de forma ovoida. Coaja este

de culoare galbuie...

Germisara Pomul este de vigoare mica, iar fructele sunt mari, ovoide, cu varful prelung ascuţit.

Coaja, de grosime mijlocie, este neteda si...

Jupanesti Pomul este de vigoare mijlocie, iar fructele de forma oval alungita cu varful

proeminent sunt de marime mijlocie. Coaja este neteda...

Sibisel precoce Pomul este semiviguros si are inflorire tarzie. Fructele sunt mari, ovoidale.

Coaja este cafeniu-deschis, destul de subţire...

N.A.F.

Cresterea si rodirea ( partea a III-a )

Ramurile de schelet:

- sunt viguroase, puternice, nu formeaza arcade de rodire

Ramurile anuale:

- sunt scurte , groase, cu maduva mare

Mugurii:

- la nuc se formeaza 3 tipuri de muguri si anume: vegatativi, micsti femeiesti si amenti
- muguri vegetativi sunt plasati in treimea superioara si mijlocie a ramurii
- mugurii amenti sunt plasati in treimea mediana a ramurii
- mugurii micsti femeiesti in mugurele terminal al ramurii si mai putin in mugurii subterminali
- mugurii vegatativi si mugurii amenti se formeaza primavara devreme
- inductia florala in mugurii micsti femeiesti are loc toamna tarziu, astfel incat mugurii indusi intra in iarna in faza de tarus

Frunzele:

- nucul are frunze mari, imparipenat compuse, cu 5 - 9 foliole, eliptice sau obovate, glabre, pergamentoase, cu marginea intreaga sau putin dintata
- culoarea frunzelor mature este verde inchis, iar cea a celor tinere este verder deschis
- frunzele de nuc au un continut ridicat in uleiuri eterice si emana un miros placut, caracteristic

Florile:

- nucul find o specie unisexuat monoica, formeaza doua tipuri de flori: flori barbatestisi flori femeiesti
- florile barbatesti suntgrupate in inflorescente numite amenti si se afla la partea bazala a ramurilor din anul precedent si sunt compuse din 100-160 de flori
- florile femeiesti apar solitare sau grupate cate 2-3 sau mai multe in varful lastarilor ce rezulta din mugurii micsti femeiesti

Fructul:

- din punct de vedere botanic, fructul la nuc este o pseudodrupa
- fructul la nuc se compune dintr-un invelis exterior verde (epicarp), dintr-o coaja tare (endocarp), si miezul (samanta)
- coaja verde acopera nuca pana la maturitate
- interiorul valvelor este incomplet compartimentat de 2 pereti in 4 lobi

Samanta:

- in interiorul valvelor se gaseste o samanta formata din doua cotiledonate, divizate fiecare in 4 lobi si prevazute cu numeroase incretituri
- samanta este invelita de un tegument subtire, a carui culoare poate fi galbena sau maronie, cu diferite nuante
- soiurile considerate valoroase sunt acelea care au un procent de miez de peste 50 %

N.A.F.

Cresterea si rodirea ( partea a II-a )

Sistemul aerian. Tulpina

Nucul face parte din grupa pomilor mari, ce pot atinge peste 25 m inaltime. Cresterea in

inaltime depinde de soi si sistem de cultura. Viteza de crestere a tulpinii este maxima in primii

ani de viata( 3 - 8 ), dupa care pomi cresc lent, lungimea cresterilor anuale fiind de numai 10 - 15 cm.

Trunchiul, are de obicei forma cilindrica, cu scoarta neteda, lucioasa, cenusiu verzuie sau

cenusiu albicios la pomi tineri, iar la cei maturi scoarta poate prezenta crapaturi adanci, lungi,

uniforme, formand placi late, ce nu se exfoliaza. Diametrul trunchiului la colet poate ajunge la

1-1,5 m la pomii izolati si 3-5 m la pomii plantati des.

Coroana

Nucul formeaza in mod normal o coroana mare, fiind alcatuita din numeroase ramuri de

schelet de diferite ordine. Ramificatia sete saraca, mai ales in interiorul coroanei, sistemul de

ramificare fiind dihotomic. In functie de soi si sistemul de cultura, nucul formeaza coroane

globuloase, semisferice conic rasturnate, etc.

N.A.F.

Cresterea si rodirea (part I )

Sistemul radicular

- important pentru eficienta dorita a lucrarilor agrotehnice aplicate in livezi;
- nucul are radacinile repartizate la adancimea de 20 - 80 cm si numai pe nisip[uri ajung la 140
cm,
- pe solurile podzolice, adancimea maxima este de 80 cm, iar celelalte tipuri de sol de 110 cm,
- solurile cu apa freatica din luncile raurilor, obliga sistemul radicular la o adaptare speciala,
- radacinile nu intra in zona apei freatice radacinile oprindu-se la o anumita distant ade apa iar cresterea continua pe orizontal sau chiar la suptafata,
- in plan orizontal, radacinile pot depasi de 4 - 7 ori raza coroanei,
- desimea maxima a radacinilor se afla la 3 - 4 m de trunchi,
- radacinile active ale nucului sunt multe si lipsite de perisori absorbanti, functiile acestora fiind indeplinite de micorize,
- radacinile nucului cresc pana la temperaturi de - 4 grade C,
- pentru reluarea cresterii sunt necesare temperaturi de + 5 grade,
- cresterea se realizeaza in trei valuri: decembrie - ianuarie (daca temperatura nu coboara sub - 4 grade C ), aprilie - iulie si septembrie - octombrie,
- puieti de nuc, in anul I formeaza un pivot puternic, lung de 0,4 - 0,6 m, bogat in tesuturi parenchimatoase,
- in ani urmatori , ritmul de crestere al radacinilor se reduce treptat.

N.A.F.

Valoarea alimentara a nucilor

Spre deosebire de fructele altor pomi fructiferi, nucile sunt un aloment complet; ele contin substante grase (52-77%), substante proteice (12-25%), hidrati de carbon (5-24%), substante minerale (1,3-2,4%), vitamine etc. (I.F.Radu, 1957, 1985)

In stare proaspata, fructul contine: 17,57% apa, 11,05% materii azotoase, 41,58% materii grase, 26,5% materii extractive, 1,35% celuloza, 1,6%cenusi. Este fructul cel mai bogat in Cu si Zn. In plus contine K, Mg, P, S. Fe, Co, vitaminele A, B, C, P.(Jean Valnet, 1986)

Valoarea energetica a unui kilogram de nuca este echivalenta cu 1 kg paine + 0,5 kg carne + 0,5 kg peste + 0,5 kg prune uscate + 1 kg pere, asigurand 6364 calorii. (I. F. Radu, 1975; V. Cociu 1958)

Cercetari privind calitatea nucilor arata ca 100 g miez de nuca are valoarea energetica de 630 kcal si contine cantitati insemnate de proteine (14,1 g), lipide (68,0 g), carbohidrati (3,2 g), substante minerale (calciu, cupru, mangan, fier, magneziu, fosfor, potasiu, sodiu, zinc) si vitamine (vitamina C, A, B1, B12, B6, etc).

Miezul de nuca poate fi consumat proaspat cat si uscat, el se foloseste in cea mai mare parte in panificatie, la preperarea unor produse de cofetarie; avand un continut ridicat de grasimi din nuca se poate extrage ulei comestibil cat si tehnic.

Din fructele verzi (imediat de a se intarii coaja si miezul) se poate face o dulceata extraordinara; o reteta de dulceata de nuci 100% autentica:

Ingrediente:

- 100-120 nuci vrezi mici
- 1 kg de zahar
- 1 lamaie
- 2 cani de apa
- 2 plicuri zahar vanilinat

Cu mainile protejate de manusi (chirurgicale), se curata nucile de coaja si se lasa sa stea in apa rece (cel mai bine este sa fie lasate de seara pana dimineata).
Apa se schimba, in acest timp, cateva ori.
Se aseaza intr-un tifon si se oparesc de 3 ori, in apa clocotita.
Se srecoara si se aseaza pe un servet de bucatarie.
Se pune apa la fiert cu zaharul iar cand siropul e bine legat (adica atunci cand ''rasturnam'' o picatura de siropint-un pahar cu apasi ea ramane ''plina'' sau pe o farfurie, unde nu trebuie sa curga) sa asauga nucile si se lasa sa fiarba 10 - 15 minute, la foc mic, dupa care marim flacara putin pana se ''leaga'' bine.
Se adauga zeama de lamaie si se lasa sa dea cateva clocote . Se da apoi vasul la o parte de pe foc si se adauga vanilia; se lasa sa se raceasca apoi se toarna in borcane.



N.A.F.

Cateva cuvinte despre trecutul indepartat al nucului

Paleontologii au stabilit ca nucul in epocile geologice cu deosebire in cea tertiara, a fost mai raspandit decat in zilele noastre.

In Asia Mica si zona Caucaziana, este cea mai mare raspandire de nuc salbatic, care si-ar avea originea in zona Iranului.

Din cele mai vechi vechi timpuri este cunoscut in cultura, prima data in China.
Nucul in Europa a fost introdus aproximativ prin anii 750-500 si asa a trecut in Italia, iar Romanii l-au dus in Germania, Franta, etc.

In anul 1563 s-a introdus si in Anglia nucul,iar in Califirnia pe la sfarsitul secolului XIX-lea.

Nucul in cultura s-a extins cu mult in afara arealului sau natural, fiind aproape in toate tarile cu climat temperat in prezent.

N.A.F.