MARUL

                     Caracteristici morfologice si de producþie

Ritmul de creºtere al ramurilor de schelet si, implicit, al volumului coroanei
este destul de mare în tinereþea pomilor si scade pe mãsura înaintãrii în vârstã. În
perioada de tinereþe nivelul cresterii anuale a lãstarilor de prelungire a ramurilor
de schelet, denumiþi în ultima vreme si lãstari indicatori, trebuie sã fie cuprins
între 60 si 80 cm (A. Negr ilã). Pentru perioada de maturitate în care dominã
procesul de rodire, lãstarii indicatori trebuie sã atingã lungimi de 20—35 cm la
merii altoiþi pe portaltoi vigurosi cu coroane globuloase si de cel puþin 30—40 cm
la merii altoiti pe portaltoi vegetativi de vigoare mijlocie (Dotti,Chi1ders),
pentru a împiedica apariþia fenomenelor de rodire neregulatã. Dacã în perioada de
rodire maximã lãstarii indicatori ating doar 10—15 cm este semn cã echilibrul
crestere — rodire a fost deranjat, cã recoltele vor începe sã scadã si cã se
instaleazã alternanþa de rodire, chiar si pe agrofond superior.
Ramificarea. Din acest punct de vedere soiurile de mãr se deosebesc între ele
prin nivelul la care apar ramificaþiile, gradul de ramificare, unghiul de inserþie si
vigoarea lor.
La unele soiuri predominã ramurile de rod lungi („Jonathan", „Roºu de Cluj",
„Borovinka"), care adesea fiind situate pe ramuri de schelet subþiri si flexibile
atârnã sub greutatea fructelor si determinã umbrirea lor. La aceste soiuri, în
perioada de rodire, trebuie efectuate scurtãri ale ramurilor de semischelet pentru a
se permite accesul luminii în coroanã.
La alte soiuri predominã ramurile de rod scurte : „Wagener premiat", „Parmen
auriu", „Renet de Champagne", „Starkrimson", ,,Wellspur", „Golden Spur" etc. La
aceste soiuri pericolul umbririi reciproce a ramurilor este mult redus, fapt pentru
care sunt indicate distanþe mai mici între sarpante pe ax decât la soiurile cu
formaþiuni de rod lungi.
Unghiul de inserþie a ramurilor de rod cu verticala încãrcate cu fructe (deci
înainte de cules) diferã si el mult de la un soi la altul ºi influenþeazã direct lucrãrile
de întreþinere, în special tãierile de fructificare. La soiurile cu unghiuri mici de
inserþie a ramurilor de rod („Parmen auriu", „Starkrimson") regenerarea acestora
este mai puþin stringentã decât în cazul celor cu unghiuri medii („Delicios auriu",
„Gala") si în mod deosebit a celor cu unghiuri mai mari de 90° („Granny Smith",
„Florina-Querina").
Tipul de fructificare. Este caracterizat prin volumul zonei productive, prin
amplasarea ramurilor de rod pe lemn (ramuri purtãtoare de schelet sau semischelet)
mai tânãr sau mai în vârstã, unghiul ramurilor de rod fatã de verticalã, precum si
prin evolutia zonei productive în coroanã. Pe baza acestor criterii au fost
determinate patru tipuri distincte de fructificare la mãr.
Tipul I de fructificare cuprinde soiurile cunoscute si sub denumirea de „tip
spur". Acestea sunt puþin numeroase : „Starkrimson" e considerat soiul tipic, apoi
„Wellspur", „Goldenspur", „Yellowspur", „Wagener premiat" ºi altele.
Fructificarea tipurilor spur are urmãtoarele particularitãþi :
— volumul zonei productive de pe fiecare sarpantã este redus datoritã absentei
sau numãrului redus de ramificatii (fig. 15.1) ;
— ramurile de rod caracteristice sunt tepusele ; nuielusele si mlãdiþele lipsesc
sau apar numai in mod excepþional ; ramurile de rod sunt foarte apropiate între ele
datoritã internodurilor scurte, caracteristice pentru spur (fig. 15.1, b) ;

Fig. 15.1. Tipul I de fructificare „spur" : a — schema pomului întreg ; b — schema unei sarpante (ramificare
sãracã) ; c — graficul repartizãrii ramurilor de rod pe lemn de vârste diferite — pe ani (dupã L e s p i n a s s e ) .

— ramurile de rod sunt situate pe lemn bãtrân de 2—5 ani sau chiar mai bãtrân,
direct pe sarpante (fig. 15.1, c) ;
— zona productivã rãmâne apropiatã de ramura de schelet, nu se îndepãrteazã de
centrul coroanei, sarpantele nu se degarnisesc, în schimb se manifestã, mai
pregnant, alternanta de rodire ;
— internodurile scurte înseamnã un numãr mai mare de frunze/m de lãstar, deci
suprafatã mai mare de fotosintezã. We s two o d , citat de E s c l a p o n , a gãsit
20% spor de frunze. În plus, acelasi autor a constatat o coloraþie mai intensã a
frunzelor (datoritã unei cantitãti mai mari de clorofilã) si un continut mai ridicat de
substantã uscatã, azot si calciu. Aceste particularitãti explicã potentialul ridicat de
productie ;
— ramificarea la aceste soiuri este sãracã ; ele manifestã, însã, tendinta de a
emite cresteri noi, puternice, în treimea bazalã a sarpantelor. Aceastã tendintã
basitonã se manifestã mai puternic pe portaltoi vigurosi si este mai redusã pe
portaltoi de vigoare scãzutã, predominantã axului central nu este întotdeauna
evidentã, ramurile bazale concureazã axul devenind egale cu el sau, în unele
cazuri, chiar îl depãsesc (fig. 15.4 a).
Tipul II de fructificare are ca soi caracteristic „Parmen auriu", alãturi de care
mai existã : mutaþiile lui „Parmen auriu", ,,Renet gri de Canada", „Renet alb de
Canada", „Glochard", „Belle de Boskoop" etc. La soiurile din aceastã grupã se
constatã :
— inserþia sarpantelor pe trunchi se face sub unghiuri deschise si este foarte
rezistentã (fig. 15.2, a, b) ;
— sunt caracteristice ramurile de rod scurte ce sunt înserate pe ramuri în vârstã
de 2—5 ani (fig. 15.2, c) ;
— volumul zonei de fructificare este ceva mai mare si mai depãrtatã de
sarpantã, situându-se pe ramificatii de schelet puternice (2—5 ani) care nu-si
modificã pozitia sub greutatea rodului (fig. 15.2, b) si nu se degarnisesc ;
soiurile de aceastã grupã prezintã o netã dominantã a axului central, dar si o
puternicã tendinþã basitonã, mai ales pe portaltoi vigurosi si semi-vigurosi : în
schimb, pe portaltoii de vigoare scãzutã basitonia este atenuatã, dar se menþine
predominanta axului.
Tipul III de fructificare, denumit si „standard", are ca soi caracteristic „Golden
delicious" si cuprinde marea majoritate a soiurilor cultivate, întreaga „familie"
„Golden delicious", cu exceptia tipurilor spur, „familia" „Jonathan", „Mutsu",
„Idared", „Starking delicious", „Richared", „James Grieve", „familia" „Cox's
orange", „Prima", „Gala", etc.