Promovare site gratuit

Se afișează postările cu eticheta IMPORTANŢA ECONOMICĂ A CULTURII POMILOR ŞI ARBUŞTILOR FRUCTIFERI. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta IMPORTANŢA ECONOMICĂ A CULTURII POMILOR ŞI ARBUŞTILOR FRUCTIFERI. Afișați toate postările

sâmbătă, 14 decembrie 2013

Sisteme de culturi si tipuri de plantatii pomicole


Partea a II-a



    Terenul pentru livada se alege in functie de factorii naturali si factorii social-economici.Cea mai mare atentie se are in vedere la infiintarea plantatiilor mari, comerciale, pe cand la livezile de tip familial se admite si o oarecare doza de risc.





     Toti factorii naturali sunt importanti la alegerea locului, ei trebuind sa corespunda cerintelor speciei si soiului.
            Temperatura trebuie sa corespunda din punct de vedere al mediei anuale, al minimelor si maximelor absolute, suma gradelor de temperatura, absenta brumelor timpurii si ingheturilor tarzii, constituie criterii de alegere a terenului pentru livada.
            Precipitatiile trebuie sa fie satisfacatoare sub aspectul sumei anuale lunare, cele utile sa reprezinte 75-80% in functie de specie, soi si portaltoi.
            Lumina reprezinta un factor climatic foarte important nu numai pentru nuc, cais, piersic, migdal, cires, etc.Din cercetarile noastre, a rezultat ca specii cum sunt coacazul, zmeurul, capsunul, se comporta foarte slab in conditii de lumina insuficienta.Este importanata nu numai asigurarea sumei orelor de stralucire a soarelui, dar si o anumita intensitate a luminii. 



      Factorii edafici au mare importanta.Speciile pomicole reusesc bine pe soluri usoare sau mijlocii, fertile, profunde, lipsite de saruri nocive.
            Sunt excluse extremele texturale, cu exceptia nisipurilor ameliorate, solurilor mlastinoase, cu panza freatica la suprafata, cu pH slab sub 5,5 si peste 7,8 si cele cu peste 50-60% schelet.Nu sunt convenabile boturile de deal pe care gerul devine prea aspru in timpul iernii, nici vaile inguste, inchise, lipsite de un drenaj satisfacator al aerului.
            Relieful influenteaza reusita livezii.In zona de deal se vor alege terenuri bune, fertile, cu panta de 6-15 % care nu cer amenajari scumpe si care nu necesita dislocari de pamant.Pantele de 20-25% pot fi valorificate cu arbusti, specii rustice, prin amenajari mai simple, dar care nu permit randamente mari, motiv pentru care se recomanda cu prudenta.
            Expozitia terenului se alege in functie de specie, soi si altitudine.In partea de sud, in vest si acolo unde caldura este in exces, se pot alege terenurile estice, vestice si chiar nordice.In zonele de deal, 500-700 m, factorul caloric devine nesatisfacator si expozitia trebuie sa devina sudica, sud-vestica sau sud-estica.Cu cat creste altitudinea, expozitia trebuie sa fie mai favorabila, bineinteles pentru speciile helio si termofile.
            Factorii social-economici – favorabili dezvoltarii pomiculturii sunt:
            - apropierea de pietele de desfacere sau conjunctura externa favorabila unei desfaceri sigure si facile;
            - existenta fortei de munca permanente, ieftina si a cailor de acces sigure, practicabile tot timpul anului;
            - volumul si valoarea lucrarilor de imbunatatiri funciare trebuie sa fie cat mai mic;
            - aprovizionarea cu apa pentru tratamente si eventual irigare, trebuie sa fie cat mai usoara si cu eforturi energetice si financiare minime;
            - departarea de factorii poluanti, de alte surse de risc pentru calitatea fructelor impuse de normele sanitare interne si externe.


  
 

vineri, 13 decembrie 2013

Sisteme de culturi si tipuri de plantatii pomicole



Partea I
           

            Plantatiile pomicole reprezinta lucrari de investitii, cu durata lunga de exploatare, de aceea nu se admit greseli la infiintare, intrucat acestea sunt practic iremediabile si se rasfrang pe intreaga durata de exploatare.
            Lucrarile tehnologice de infiintare trebuie sa fie ireprosabile, de aceea este de preferat amanarea cu 1-2 ani a plantarii decat sa se recurga la improvizatii.
            Sistemul de cultura trebuie sa raspunda unor obiective de productie si economice coerente.Astfel, este iluzoriu de a pretinde 4 kg/m2 la o livada in palmeta cu 800 pomi/ha, dupa cum pare imposibil sa cerem unei livezi de 10.000 pomi/ha sa produca 20 de ani.




            Sistemul de livada se caracterizeaza prin cel putin 6 elemente si anume:
-          randamente ridicate la hectar
-          productie precoce ( din anul II sau III )
-          calitatea fructelor si regularitatea productiei
-          conformitatea productiei integrate
-          grad ridicat de mecanizare
-          rationalizarea lucrarilor manuale
In functie de aceste considerente, cat si in functie de altele, mai
 mult sau mai putin esentiale, se pot distinge in prezent urmatoarele sisteme de culturi pomicole:
            Sistemul intensiv – utilizat la samburoase si la semintoase, altoite pe portaltoi vegetativi de vigoare mijlocie.In acest caz, pomii intra pe rod dupa 3-4 ani, dau productiile maxime dupa 6-7 ani si traiesc 25-30 ani.
            Sistemele de coroana adoptate sunt: fusul tufa, palmeta etajata si neetajata, vasul intarziat aplatizat, Tatura trellis, etc.

            Sistemul superintensiv – se utilizeaza la mar si par, la soiurile de vigoare mica altoite pe portaltoi nanizanti ( M 27, M 9, M 20, Cepilland 1 si 2, cel mult pe M 26).
            Productiile ating 5-7 t/ha in anul plantarii, 15-25 t/ha in anul II si apoi 40-50 t/ha constant in anii 12-15, dupa care plantatia se desfiinteaza.
            Sistemele de coronare practicate sunt cele cu volum redus: Pillar, cordon vertical, gard belgian, Sollen, etc, iar inaltimea maxima este de 2,5 m ( livezi pietonale)

            Sistemul clasic – este inca bine reprezentat in tara noastra si se recomanda eventual pentru zonele de deal pentru samburoase ( prun, cires ) si chiar pentru mar, par , altoiti pe portaltoi supramijlocii sau mari.
            Densitatea la hectar este de 250-400 pomi, in functie de combinatia soi/portaltoi, inaltimea pomilor este de 3,5-4,5 m, iar sistemele de coroane pretabile sunt vasul intarziat, piramida etajata modificata, piramida mixta, etc.
            La sistemul clasic, pomii intra pe rod dupa 4-6 ani, dau productiile maxime dupa 10-12 ani si traiesc 30-40 de ani ( mai putin visinul, piersicul )

            Tipuri de plantatii pomicole
            Tipurile de plantatii pomicole se deosebesc dupa scopul productiei, suprafata cultivata, calitatea fructelor si alte aspecte economice.
            In functie de aceste criterii, principalele tipuri de plantatii sunt:

-          comerciale – avand drept scop obtinerea de productii mari, omogene ca soi si calitate, destinate comercializarii ca fructe proaspete sau pentru industrializare.Ele cuprind 1-3 specii, un numar redus de soiuri care sa permita aplicarea unei tehnologii ireprosabile si sa fie echipate tehnic superior.

-          didactice si experimentale -  se infiinteaza in statiuni de profil, facultati, scoli, dupa scheme speciale.In aceste plantatii, se urmareste comportarea soiurilor sau a diferitelor variante tehnologice si ca atare sunt extrem de variate, marimea parcelelor fiind dictata de tehnica experimentala.

-          familiale – se amplaseaza in jurul locuintelor sau la mica distanta de acestea si au rolul principal de a aproviziona familia cu fructe tot timpul anului, plus o rezerva pentru piata.Aceste plantatii trebuie sa cuprinda un numar mare de specii si soiuri cu esalonare in coacere, iar sistemele de coroane trebuie sa fie specifice pentru livezile intensive si chiar artistic palisate pentru a satisface aspectul estetic, chiar decorativ.

-          de aliniament – practicate in lungul soselelor, drumurilor, canalelor de irigatii, cai ferate, etc.Acest tip de plantatie se practica din ce in ce mai putin.Ele trebuie sa fie alcatuite din specii si soiuri rezistente la ger si boli, pomi de talie mare, cu trunchiul inalt.

luni, 6 august 2012

IMPORTANŢA ECONOMICĂ A CULTURII POMILOR ŞI ARBUŞTILOR FRUCTIFERI

   Cultura pomilor fructiferi reprezintă o importanţă deosebită din punct de
vedere alimentar şi farmaceutic.
     FRUCTELE – Alimente indispensabile
   Fructele pomilor şi arbuştilor fructiferi constituie unul din alimentele cele
mai sănătoase, indispensabile în alcătuirea unei raţii alimentare optime pentru
organismul uman.
   Ele conţin 2-25% hidraţi de carbon sub formă de zaharuri uşor asimilabile
(zaharoza, glucoza, fructoza), 0,5 – 1,5% proteine, 0,5% acizi organici liberi, 0,4
– 1,6% substanţe pectice, 0,1% substanţe tanoide, 0,5% substanţe minerale pe
bază de K, Ca, Mn, Fe, Al, S, P, Si, Cl, B, 80 – 85% apă, celuloză 0,8 – 1%,
lipide 0,1 – 0,7%, vitamine, aminoacizi .
                                            
   Astfel, caisele, piersicile, vişinele, coacăzele, conţin beta-carotenul şi
provitamina A. Aneurina sau vitamina B se află în cantitate de aproximativ 80%
mg în mere, iar în prune cca. 130 mg%. Riboflavina sau vitamina B2 se găseşte
în caise. Acidul scorbic (vitamina C) variază de la 5-40 mg% în mere, prune,
gutui, zmeură, agrişe, vişine, piersici, caise, cireşe, pere şi 100 – 400 mg%, în
coacăzele negre. La nuci, alune, migdale, conţinutul în grăsimi ajunge de la 52-
75% mg.
      FRUCTELE – Medicamente valoroase
   Zahărul aflat în fructe sub forma de glucoză şi fructoză este asimilat de
organismul omenesc foarte uşor, fără transformări prealabile, motiv pentru care
unele fructe proaspete se prescriu bolnavilor, copiilor şi bătrânilor debilitaţi.
Acizii organici aflaţi în fructe nu măresc aciditatea sucului gastric, fiind
slabi şi transformându-se uşor în alte produse, iar substanţele pectice şi sărurile
minerale din fructe contribuie la diminuarea acidităţii.
Sucul fructelor, este regulatorul cel mai bun al sistemului neurovegetativ.
     FRUCTELE – Materii prime pentru industria prelucrătoare
   Un rol important în alimentaţie îl au şi produsele derivate din fructe în
urma industrializării, cum sunt: dulceaţa, gemul, marmelada, pelteaua, compotul,
sucurile, siropurile, băuturile fermentate (cidrul), alcoolizate (vişinata, afinata),
cât şi fructele uscate.
   Conform cu principiile alimentaţiei raţionale, un om trebuie să consume
zilnic circa 200-300 g. fructe proaspete şi industrializate, revenind cca. 75-100
kg. fructe anual la un locuitor .

 TARA   ITALIA   BULGARIA   ELVEŢIA   AUSTRIA  SUA   GERMANIA   ROMÂNIA
kg/loc       123              116             106               105        104         100                 72,2

    România are în prezent un consum scăzut al fructelor pe cap de locuitor
(72 kg/locuitor/an) faţă de alte ţări ale Europei şi faţă de SUA (104
kg/locuitor/an).