Altoirea cu mugure dormind

Dintre metodele de înmulţire a pomilor fructiferi, altoirea dă rezultatele cele mai bune şi mai sigure. Din multitudinea de metode de altoire, altoirea cu mugure dormind este cea mai utilizată, atât la scară industrială, cât şi în grădinile familiale. Este utilizată în pepinieră (câmpul I) şi la realtoirea pomilor tineri în livadă.

Ramurile altoi sunt lăstari lemnificaţi, cu diametrul de 6 - 8 mm. Ele sunt recoltate în ziua altoirii, iar dacă sunt aduse din altă parte, cu cel mult 2-3 zile înainte. La aceste ramuri, se elimină fiecare frunză cu o porţiune din peţiol (fig. 1.). Până în momentul altoirii, se ţin în încăperi răcoroase, în vase, cu baza în apă.

Fig. 1. Fasonarea ramurii altoi după recoltare:

a) înainte de fasonare b) după fasonare

Epoca de executare. Pentru reuşita acestei altoiri, seva portaltoilor trebuie să fie activă, astfel încât coaja să se desprindă uşor, iar mugurii de pe ramurile altoi să fie dezvoltaţi normal. Calendaristic, aceste condiţii sunt îndeplinite începând cu a doua jumătate a lunii iulie şi ţine până la 10 - 25 septembrie

În funcţie de momentul începerii circulaţiei sevei, ordinea altoirii speciilor pomicole este următoarea: păr pădureţ, prun, vişin, cireş, piersic, măr franc, mahaleb, zarzăr, gutui, corcoduş, măr vegetativ. Din intervalul calendaristic recomandat pentru altoire, este bine să se evite, pe cât posibil, extremele: altoirile prea timpurii pot duce la apariţia unor lăstari, care neputând să se maturizeze până în iarnă, pier; de asemenea altoirile prea târzii, lasă calusul neformat şi nepregătit pentru iernare, din cauza temperaturii scăzute.

Măsuri premergătoare altoirii. Cu câteva zile înainte de altoire se verifică desprinderea scoarţei de pe portaltoi: dacă aceasta nu se desprinde, se aplică o udare, care să umecteze solul cu apă până la o adâncime de 40 cm, pentru a activa circulaţia sevei. În ziua altoirii se suprimă toate ramurile laterale, începând de la baza portaltoilor, pe o porţiune de 15 - 20 cm, de la suprafaţa solului (colet). De asemenea se desfac muşuroaiele făcute la plantare, în jurul puieţilor. Înainte de altoire se şterge cu o cârpă de bumbac, baza portaltoilor pentru a îndepărta pământul în totalitate, care poate strica tăişul briceagului, şi poate pătrunde în secţiunile făcute la altoire.

Desfăşurarea lucrării (fig. 2.). În apropierea coletului, la portaltoii generativi, sau la 10 - 15 cm de acesta, la portaltoii vegetativi într-o zonă netedă se practică două incizii pe scoarţă: una transversală de 10 mm şi una longitudinală de 30 - 35 mm, astfel încât ele să formeze litera ,,T”. Cu spatula briceagului se desprinde scoarţa de pe fiecare margine a secţiunii longitudinale, pe rând. Desprinderea se face printr-o singură trecere a spaţiului pe sub scoarţă. Ea se ţine uşor apăsată spre exterior, pentru a nu distruge stratul generator aflat pe lemn. La portaltoii la care circulaţia sevei este puternică, nu este necesară această lucrare deoarece, scoarţa se desprinde singură, la introducerea altoiului.

Mugurele altoi se recoltează de pe ramura altoi astfel: ramura altoi se prinde cu mâna stângă, cu vârful spre corp, iar degetul arătător se întinde şi se pune sub mugurele care urmează să se scoată, sprijinindu-l. Briceagul din mâna dreaptă se aşează cu lama la 1,5 - 2 cm deasupra mugurelui. Lama briceagului trebuie să ,,scoată ” mugurele cu o porţiune de 3 - 4 cm de scoarţă. În momentul când lama briceagului ajunge în dreptul mugurelui aceasta se apasă puţin pe ramură, timp în care face o ,,cursă ” de 3 - 4 mm, astfel încât în dreptul mugurelui, pe partea opusă să rămână un strat subţire de lemn. Dacă acest strat este prea gros, se micşorează suprafaţa de contact dintre zonele generatoare ale celor doi parametri, iar procentul de prindere este mic. La altoire, nu se folosesc primii şi ultimii 4 - 5 muguri de la baza şi vârful ramurii altoi.

Introducerea mugurelui altoi se face imediat după secţionarea lui pentru evitarea oxidării secţiunii. Se prinde mugurele de porţiunea de peţiol, care a rămas de la pregătirea lui şi se introduce sub scoarţa portaltoiului. Altoitorii cu experienţă, păstrează mugurele, după detaşare, între lama briceagului şi degetul mare de la mâna dreaptă, şi de aici îl împinge direct sub scoarţa portaltoiului. Îmbinarea se consideră încheiată când baza scoarţei altoiului a fost introdusă sub scoarţa portaltoiului cu câţiva mm mai jos de capătul inciziei longitudinale. Mugurele trebuie să se găsească la mijlocul secţiunii mai sus numite. Când scoarţa altoiului depăşeşte secţiunea transversală, aceasta se taie la acelaşi nivel cu secţiunea transversală. Altoirea se consideră corect efectuată când scoarţa portaltoiului acoperă în totalitate scoarţa altoiului, lăsând vizibil doar mugurele şi o mică porţiune de scoarţă.

Fig. 2. Altoirea cu mugure dormind :

a) incizia în ,,T’ în portaltoi; b) detaşarea mugurelui altoi; c) mugure altoi introdus sub scoarţa portaltoiului; d) legarea punctului de altoire; e) mugure altoi corect detaşat văzut din profil şi din spate; f) secţiune transversală prin punctul de altoire după altoire; g) secţiune transversală prin punctul de altoire după calusare.

Imediat după îmbinarea celor doi parteneri se leagă zona de altoire. Lucrarea se face cu scopul menţinerii unui contact corespunzător între zonele generatoare ale celor doi parteneri, de a împiedica pătrunderea aerului, apei, de a evita deshidratarea lor. Materialul folosit poate fi rafia, bumbacul, teiul topit şi mai nou, benzi speciale, elastice din policlorvinil subţire. Acestea au avantajul că nu strangulează ramura ci se mulează, pe măsură ce aceasta creşte în grosime. Pentru această legare se poate folosi mai multe metode (fig.3.):

• Legarea simplă cu nod. La 5 - 10 cm deasupra inciziei transversale se face un nod. De la acest nod pornesc două capete: unul scurt de câţiva cm (5 - 7 cm) şi unul lung de câteva zeci de cm (20 - 30 cm). Capătul scurt se întinde pe lângă portaltoi, iar cu capătul lung se înfăşoară ramura, spiră lângă spiră până sub capătul inciziei longitudinale, bineînţeles ocolind mugurele. Sub capătul inciziei longitudinale cele două capete se încoardă. Este o metodă mai puţin folosită.

• Legarea simplă fără nod. Este cea mai folosită metodă de legat la altoit. În aceeaşi poziţie de început ca şi la precedenta legare, se lasă un capăt scurt de 2 - 3 cm şi unul lung de 30 - 40 cm. Primele spire formate de capătul lung acoperă capătul scurt, imobilizându-l. În continuare, se înfăşoară spiră lângă spiră strâns, ocolind însă mugurele altoi. După ce spirele au ajuns la cca. 1 cm sub capătul inciziei longitudinale, ultima spiră se lasă laxă, ţinând în acelaşi timp cu degetul mare de la mâna stângă apăsat pe penultima spiră, astfel încât întreaga legătură să nu se desfăşoare. Din ultima spiră se face un laţ cu ajutorul căruia se imobilizează capătul lung al materialului de legat.

Legarea cu laţ. La unul din capete se formează un laţ lung de 8 - 10 cm. Laţul atârnă şi este acoperit pe lungimea lui, de spirele strânse ale celuilalt capăt. Când se ajunge cu spirele în punctul final, capătul rămas se introduce în laţ şi se trage de celălalt capăt până când laţul imobilizează total capătul liber.

Fig. 3. Metode de legare a altoiului:

a) legătură simplă cu nod; b) legătură fără nod; c) legătură cu laţ; d) legătură în’’x’’

Timpul dintre îmbinarea altoiului cu portaltoiul şi legarea lor trebuie să fie foarte scurt pentru evitarea deshidratării şi a oxidării.

Imediat după legare, în zonele secetoase, se recomandă muşuroirea punctului de altoire, cu pământ reavăn, pentru a se evita uscarea altoiului. De asemenea lucrarea are scopul de a menţine o temperatură scăzută şi o umiditate ridicată, necesară pentru cicatrizarea punctului de altoire.

Verificarea prinderii altoiului se face la două săptămâni de la altoire. Altoii prinşi au mugurii umflaţi, turgescenţi cu culoare specifică soiului, iar porţiunea de peţiol, la o simplă atingere, cade uşor şi lasă o cicatrice. Dacă porţiunea de peţiol, nu cade când este atinsă, iar mugurele altoi şi scutul de scoarţă sunt încreţite şi brunificate, este semn că altoiul nu s-a prins. În cazul acestora din urmă, realtoirea se face imediat, tot în ochi dormind, la 2-3 cm mai sus, pe partea opusă primei altoiri.

Slăbirea legăturii. După 2-3 săptămâni de la altoire, datorită creşterii în grosime, este necesar ca legăturile să se slăbească pentru a nu ştrangula portaltoiul. De regulă, se desface şi se leagă mai puţin strâns, deoarece portaltoiul caută să caluseze rana, cu calus propriu şi în acest fel să respingă mugurele altoi.

Din Alta sursa:

„Altoirea puieţilor se execută în general între 15 august şi 15 septembrie, puieţi cu grosimea de 7 - 8 mm. Înainte de altoire cu 3 - 4 săptămâni se verifică grosimea portaltoiului (puietul de altoit) şi circulaţia sevei (după uşurinţa desprinderii scoarţei). Dacă puieţii (portaltoi) sunt prea subţiri şi scoarţa se desprinde relativ greu, vârful acestuia se ciupeşte, iar solul se irigă şi se fertilizează cu azot pentru îngroşarea portaltoiului şi activarea sevei. Portaltoii (puieţii) obţinuţi din sămânţă se vor altoi cât mai aproape de sol, iar cei obţinuţi vegetativ se vor altoi cu 5 - 10 cm deasupra solului. În ziua altoirii se vor recolta lăstarii lungi de 40 - 50 cm din coroana pomului care vrem să-l multiplicăm, lăstari lignificaţi, la care se îndepărtează frunzele păstrând pentru controlul prinderii altoiului o porţiune mică de peţiol. Pe portaltoi se execută o tăietură în formă de "T", se desprinde scoarţa şi se introduce mugurul altoi cu o porţiune de scoarţă, după care se leagă strâns cu rafie protejând tot timpul mugurele altoi. Altoirea se face pe partea dinspre nord a portaltoiului pentru a fi ferit de razele soarelui.

Verificarea pierderii se face după 12 - 24 zile de la altoire. La altoii prinşi peţiolul cade uşor şi lasă o cicatrice turgescentă, iar la cei neprinşi peţiolul nu cade şi se brumifică. În unii ani în toamnele lungi umede şi călduroase, când s-a altoit prea devreme şi când la altoire mugurii s-au detaşat cu prea puţin, o parte din mugurii altoi pornesc în vegetaţie. Imediat după apariţia lăstarilor tulpina portaltoiului se taie la 12 - 15 cm, lăstarii de pe portaltoi se plivesc şi lăstarul altoi se palisează şi se leagă de un tutore, când ajunge la 10 cm.

Altoirea pomilor maturi cu păstrarea ramurilor de schelet se execută în aprilie -mai, altoirea făcându-se în formă de "T", "D", sau "L". Dimensiunea ramurilor pe care se face altoirea poate fi de 6 - 20 mm. Pe ramurile de schelet principale punctele de altoire vor fi distanţate la 40 - 60 cm, iar pe ramurile de schelet secundare punctele de altoire vor fi la 20 - 40 cm.

Recoltarea mugurilor altoi se vor face toamna după căderea frunzelor până în februarie -martie. Ramurile cu muguri altoi după recoltare se vor trata cu un fungicid şi se vor păstra până la altoire în frigider la 2 - 3 grade C. Altoirea se execută în tot timpul zilei când cerul este înnourat, sau între orele 6.00 - 10.00 şi 16.00 - 20.00 când este senin şi foarte cald. Cei interesaţi de mai multe amănunte despre altoire să se adreseze cu încredere la Centru de Consultanţă Agricolă, Gherăeşti. “

Taierea pomilor fructiferi (video)

Tinerii antreprenori pot primi 10.000 euro de la stat

Guvernul a adoptat cadrul legislativ pentru acordarea de sprijin financiar tinerilor care doresc sa isi dezvolte sau sa infiinteze o firma. Ei pot primi de la stat un ajutor nerambursabil de pana la 10.000 euro si pot beneficia de garantii de stat de pana la 80.000 euro daca solicita un credit de la banca. In plus, exista scutiri pentru plata contributiilor la asigurari sociale.

Guvernul a adoptat Ordonanta de urgenta privind stimularea infiintarii si dezvoltarii microintreprinderilor de catre tineri si a aprobat si normele metodologice aferente. Proiectul este pregatit de guvern inca din 2010 si are ca scop sustinerea mediului de afaceri si crearea de noi locuri de munca.

“Anul acesta guvernul va sprijini infiintarea si dezvoltarea a cel puţin 1.100 de firme […] de catre tineri, cu alocatii bugetare corespunzatoare pe parcursul intregului an”, a precizat premierul Emil Boc.

Cine sunt beneficiarii?

Sprijinul financiar se acorda tinerilor debutanti in afaceri, de pana la 35 ani, care nu au mai detinut calitatea de actionar sau asociat in vreo firma si au un bun plan de afaceri.

“Microintreprinderea poate fi infiintata de un intreprinzator debutant, ca asociat unic, sau de cel mult 5 intreprinzatori debutanti asociati”, a precizat Boc.

Acestia pot depune aplicatia pentru obtinerea fondurilor online, pentru care primesc un punctaj. Cu cat punctajul este mai mare, cu atat sansele de a obtine cei 10.000 euro sunt mai mari.

“Practic, fiecare tanar care isi va depune un asemenea proiect poate sa-si realizeze autoevaluarea proiectului si sa stie ce punctaj obţine si daca proiectul este eligibil sau nu spre finantare”, a declarat premierul Emil Boc.

Conditii la cheltuirea banilor

Cei 10.000 euro nu pot acoperi decat cel mult 50% din valoarea proiectului. Banii sunt acordati prin intermediul Agentiei pentru Implementarea Proiectelor si Programelor pentru IMM si vor acoperi cheltuielile eligibile precum plata salariilor sau achizitionarea de echipamente, pe baza de factura.

De asemenea, beneficiarul fondurilor trebuie sa angajeze cel putin 2 salariati la momentul obtinerii facilitatilor de finantare si sa reinvesteasca cel putin 50% din profitul realizat in anul precedent.

Credite garantate de stat in proportie de 80%

Pe langa ajutorul nerambursabil, firmele nou infiintare sunt ajutate sa obtina imprumuturi de la banci. Ele pot beneficia de garantii de stat care acopera maxim 80% din valoarea creditelor solicitate. Garantia acordata de stat este plafonata la 80.000 euro.

Un alt beneficiu acordat celor care decid sa isi infiinteze o firma consta in scutirea de la plata cheltuielilor de asigurari sociale datorare de angajator pentru cel mult 4 angajati. Si in acest caz, deducerea este limitata la echivalentul unui salariu mediu brut pe economie in anul anterior, pentru fiecare salariat.

Activitati excluse de la finantare

Nu toate firmele nou infiintate vor primi ajutor din partea statului, chiar daca prezinta un plan bun de afaceri si creaza noi locuri de munca. Guvernul a taiat din start de pe lista o serie de activitati pe care nu le va sustine financiar.

Microintreprinderea trebuie sa aiba in obiectul de activitate cel mult 5 grupe de activitati CAEN, cu exceptia:

-intermedieri financiare si asigurari;
- tranzactii imobiliare;
- activitati de jocuri de noroc si pariuri;
- productie sau comercializare de armament, munitii, explozibili, tutun, alcool, plante si substanţe aflate sub control national;
- activitatile excluse de normele europene cu privire la ajutorul de stat.

“Nu se finanteaza jocuri de noroc, pariuri sau alte lucruri de acest fel, dar ideile de afaceri care propun investitii mai mari in productie sau in servicii cu prioritate vor avea un sprijin financiar din partea statului”, a precizat Boc.

Unde se poate depune cererea?

Primul pas pe care tinerii antreprenori trebuie sa il faca pentru a obtine subventia este sa isi inregistreze firma nou infiintata la Registrul Comertului si in termen de 10 zile lucratoare sa notifice prin email Oficiul Teritorial pentru IMM si Cooperatie al Agentiei Nationale pentru IMM, in vederea luarii in evidenta.

Pentru a beneficia de alocatia financiara nerambursabila, tinerii antreprenori trebuie sa se inregistreze in aplicatia online ce va fi disponibila pe site-ul Agentiei, www.aippmm.ro.

Data de la care aplicatia va fi disponibila se comunica pe site-ul agentiei cu 5 zile inainte de inceperea procesului propriu-zis. Nu va exista o data limita pentru depunerea aplicatiilor, inscrierile fiind primite insa doar pana la epuizarea bugetului alocat.

Fiecare solicitant va trebui sa completeze online un plan de afaceri standard iar aplicatia software va genera automat un mesaj de confirmare a efectuarii inregistrarii si punctajul obtinut. Se permite o singura aplicatie pentru fiecare firma in parte iar punctajul minim necesar este de 60 puncte.
Sursa :www.conso.ro

Miezul de nucă, un energizant de excepţie

Miezul de nucă, un energizant de excepţie
În toate zonele unde nucul este prezent, oamenii îl consideră cel mai frumos şi impunător pom, admirându-i talia înaltă, coroana uriaşă, ramurile puternice şi frunzişul dens, de un verde sănătos. Apelativul de rege al tuturor pomilor a fost susţinut de marele savant Carl Linne, care i-a dat denumirea ştiinţifică de Juglans regia, de la cuvintele latine Jupiter (stăpânul zeilor), glans – nucă şi regia – regesc.

Se pare că existenţa nucului pe Terra se pierde în negura vremurilor. A fost prezent înainte de perioada glaciară, după care a rezistat numai în câteva zone de pe glob, şi anume în centrul şi vestul Asiei, în câteva depresiuni din Peninsula Balcanică şi din Peninsula Iberică. Timp de mii de ani s-au păstrat, până în prezent, forme sălbatice de nuc în Caucaz, Armenia, estul Turciei, nordul Iranului, Tibet, Afganistan, Pakistan şi nordul Indiei. Primele livezi cultivate cu nuci au existat încă din Antichitate, mai întâi în China, Japonia şi India, de unde nucul a ajuns în Europa, prin intermediul romanilor. Treptat, s-a extins în toate ţările cu climat temperat şi subtropical, atât din Europa (Franţa, Spania, Bulgaria, Serbia, Grecia, România, Ucraina, Republica Moldova), cât şi în alte zone (SUA, China, Iran, India, Turcia, Egipt, Brazilia). În prezent, cele mai intensive culturi de nuci există în Franţa (cu peste 20.000 de hectare în zona Perigord, pe valea Garonne şi Grenoble) şi mai ales în California (SUA) cu peste 100.000 de hectare de livezi cu soiuri selecţionate.

Cei mai mulţi nuci cresc în Oltenia

În România nucul este cultivat în toată ţara, de la şes până la altitudinea de 700-800 de metri, fie în nuceturi compacte, fie ca arbori izolaţi în câmp deschis, livezi pomicole, vii, vatra satelor, pe marginea proprietăţilor, a drumurilor şi a cursurilor de apă. Pătrunde adesea până la baza versanţilor de munte şi în depresiunile intramontane. Principalele nucete şi plantaţii masive se găsesc în nordul Olteniei (Gorj, Vâlcea), în nordul Munteniei (Dâmboviţa, Prahova) şi în unele judeţe din Moldova (Bacău, Neamţ, Suceava, Iaşi). În stare sălbăticită, creşte prin păduri de foioase din zonele deluroase, mai frecvent în regiunile cu influenţe mediteraneene (Banat, vestul Olteniei şi sud-vestul Transilvaniei).

Înainte de cel de-al Doilea Război Mondial existau în România 4,3 milioane de pomi, cu o producţie de aproximativ 200.000 de tone de fructe. Din nefericire, goana după lemn tare de nuc, care s-ar folosi pentru foc şi pentru mobilă, a declanşat o furie a tăierilor nechibzuite, deşi nucul este un arbore protejat de stat printr-o lege specială.

Conţinut ridicat în iod

În măreţia sa, nucul este un arbore singuratic, atât în mijlocul câmpului, pe marginea şoselelor sau într-un colţ de grădină, preferând zona cea mai înaltă, de unde domină întrejurimile. Asemenea zeilor de odinioară, nu acceptă alţi copaci să răsară în jurul lui; cine îi calcă teritoriul moare rapid.

Datorită cantităţii mari de iod degajat de frunze, sub umbra nucului „nici iarba nu creşte“, insectele şi dăunătorii sunt ţinuţi la distanţă, iar oamenii evită odihna şi relaxarea la umbra prea răcoroasă a nucului.

Numit popular nucar sau nuc-costeliv, este unul dintre cei mai impunători arbori, cu o talie măreaţă, precum şi unul dintre pomii cei mai longevivi (în medie 80-100 de ani), uneori ajungând la peste 450 de ani. De menţionat că în Georgia există un nuc vechi de peste 1.000 de ani, iar în oraşul Odessa se află un trunchi de nuc petrificat cu vârsta de peste 1.500 de ani.

Nuca, un aliment complet

Organele vegetale folosite de la nuc sunt: frunzele tinere fără peţiol, florile mascule (mâţişori), fructele verzi, coaja fructelor la recoltare şi fructele uscate.

Conţinutul biochimic din organele nucului sunt foarte mult diversificate, asigurând multiple utilizări în terapia medicală şi în alimentaţie. Frunzele tinere conţin: taninuri complexe, acizi organici (galic, elagic, cafeic, cumaric), un principiu amar (juglandină), o oxinaftochinonă (juglonă, hidrojuglonă), inozitol, tirozină, clorofilă, pectine, ulei esenţial, vitamina C, iod legat organic, săruri minerale. Coaja fructelor verzi conţine: taninuri catehinice, flavone, leucoantociani, naftochinone, acizi organici. Conţinutul ridicat de substanţe tanante (de tipul acizilor galic şi egalic) permite folosirea la tăbăcitul pieilor.

Alte calcule arată că un kg de coajă verde conţine 5-8 g vitamina C, adică atât cât se poate extrage din 10 kg lămâi. Fructele mature, recoltate toamna, conţin: substanţe grase (52-70%), proteine, glucide solubile (sub 5%), vitamine (A, B1, B2, C, E, PP), acizi graşi nesaturaţi, fibre alimentare şi săruri minerale de Cu, Zn, Mg, K, P, Fe, Ca. Prin valoarea energetică foarte ridicată (636 de calorii/100 g miez), nuca este un aliment complet, foarte caloric şi concentrat, deosebit de valoros pentru copii anemici, bătrâni, convalescenţi, diabetici şi persoane nevrotice. S-a calculat că 1 kg nuci echivalează cu 1 kg pâine, cu 0,5 kg carne, 0,5 kg peşte, 0,5 kg cartofi, 0,5 kg prune uscate sau 1 kg pere.

Proprietăţi terapeutice ale frunzelor, ale cojilor verzi şi ale fructelor

Datorită conţinutului biochimic foarte diversificat, există multiple proprietăţi terapeutice. Frunzele şi cojile verzi ale fructelor au următoarele însuşiri valorificabile în tratamentele medicale:

- hipoglicemiante, depurative;

- stomahice, antidiareice, antiseptice intestinal, bactericide, antifungice, dezinfectante gastro-intestinale, astringente, vermifuge, antiscorbutice, tonic-amare;

- uşor hipotensive, antialergice, hemostatice;

- antileucoreice, antiinflamatoare, antisudorifice, dezinfectante renal, antisifilitice;

- cicatrizante, antimicotice, emoliente, calmante, antieczematoase.

Miezul fructelor mature are proprietăţi nutritive (hipocalorice), energizante, antianemice, tonifiante fizic şi psihic, dar şi laxative, vermifuge, emoliente, calmante.

Infuzia din frunze uscate stimulează digestia

- în diabet zaharat, cu reducerea glicemiei, hepatită, icter, enterite acute, stimularea digestiei şi a funcţiilor hepatice, hemoragii digestive, candidoze, curăţirea sângelui, infecţii renale şi genitale, edeme renale, hemoragii uterine, eliminarea transpiraţiei nocturne la bolnavii de TBC, lipsa poftei de mâncare. Se prepară infuzie simplă, dintr-o linguriţă frunze uscate şi mărunţite la 200 ml apă clocotită; se infuzează 5-10 minute şi se beau 2-3 ceaiuri pe zi;

- în diaree, dizenterie, transpiraţii excesive, constipaţie, leucoree – (scurgere albă), rahitism (carenţa vitaminei D), scrofuloză (inflamarea ganglionilor limfatici, cervicali, inghinali sau axilari), intoxicaţii cu compuşi de mercur, helmintiază, hemoroizi interni, incontinenţă urinară, metroanexită, inflamaţia vaselor sanguine, curăţirea sângelui. Se prepară infuzie concentrată din 4 linguri frunze uscate şi mărunţite la 250 ml apă clocotită; se iau câte 3-4 linguri pe zi.

Alifia din frunze de nuc vindecă arsurile solare

- comprese cu decoct concentrat (3 linguri la 250 ml apă cu fierbere 10 minute) pentru tratamente în eczeme zemuinde, dermatoze, furunculoze, ulcer varicos, antrax, prurit, acnee juvenilă, negi, mătreaţă, afecţiuni oculare;

- băi generale şi spălături (decoct din 200 g frunze la 3-5 litri apă, eventual cu 2 kg sare marină, care fierbe 15 minute, se strecoară şi se adaugă în apa de baie) pentru erupţii purulente, ulceraţii cutanate, răni greu vindecabile, eczeme şi coji pe cap la copii, scabie, păduchi, leucoree, degerături, transpiraţia mâinilor şi picioarelor (eventual în amestec cu pulbere de pedicuţă), osteoporoză, sciatică, umflături de articulaţii, unghii purulente, seboree şi căderea masivă a părului;

- băi de şezut cu decoct concentrat contra hemoroizilor externi;

- gargară şi clătirea gurii cu infuzie concentrată din frunze (15 g la 200 ml apă clocotită) pentru stomatite, amigdalite, gingivite, afte bucale, afecţiuni ale gâtului şi laringelui;

- alifie din frunze de nuc pentru vindecarea rănilor, arsurilor solare şi tenuri grase (15 g frunze mărunţite şi macerate 7 zile în 100 ml ulei de floarea soarelui, la temperatura camerei; se fierbe pe baie de apă timp de 3 ore, se strecoară prin tifon, se adaugă încă 15 g ceară de albine cu care se uniformizează printr-o nouă fierbere pe baie de apă, timp de 30 de minute);

- frunze proaspete de nuc cu care se freacă faţa şi mâinile, pentru a evita înţepăturile albinelor şi ale altor insecte, sau se aplică pe zonele dureroase provocate de gută.

Cojile de nuci verzi, de 10 ori mai bogate în vitamina C decât lămâile

Cojile de nuci verzi sunt foarte bogate în vitamina C (de 40 de ori mai mult decât sucul de portocale sau de 10 ori mai mult decât sucul de lămâi). Preparatele din coji sunt eficiente în:

- fortificarea stomacului slăbit şi a intestinelor leneşe;

- îmbunătăţirea funcţionării ficatului şi a tractului gastro-intestinal;

- purificarea sângelui şi normalizarea consistenţei sângelui îngroşat;

- incontinenţă urinară;

- infecţii streptococice şi stafilococice.

În uz extern este eficace în cazul micozelor cutanate şi pitiriazis pe faţă. Cojile tocate se pot aplica sub formă de cataplasmă contra sciaticii, a nevralgiilor dentare sau sunt folosite la vopsirea părului. O reţetă casnică utilizează cojile verzi (500 g) în obţinerea unui lichior stomahic pentru convalescenţi, nevralgii dentare şi paraziţi intestinali, după macerare timp de 3 luni într-un litru de rachiu; după filtrare se amestecă cu 3 litri vin şi se îndulceşte cu zahăr sau cu miere de albine, într-o cură de o lună, având efecte în creşterea rezistenţei sistemului imunitar, accelerarea metabolismului, stimularea poftei de mâncare, anemie, astenie şi oboseli.

Lichiorul de nuci verzi, recomandat anemicilor

Nucile verzi, recoltate înainte de Sânziene, când pot fi înţepate uşor, servesc la prepararea unei tincturi sau a unui lichior foarte gustos, cu efecte în înlăturarea leneviei stomacului, în colita de putrefacţie, lipsa poftei de mâncare, anemie, astenie şi în curăţirea ficatului şi a sângelui prea îngroşat:

- se aleg 20 de nuci mari, se curăţă de coajă, se taie în sferturi şi se pun într-o sticlă cu gât larg cu un litru de alcool 40O; după 2-4 săptămâni de expunere la soare sau la un loc călduţ, se strecoară şi se adaugă 2-3 cuişoare, o bucată de scorţişoară, 1 baton de vanilie, coaja de la ˝ portocală şi 500 g zahăr dizolvat într-un litru de apă. Lichiorul se trece în sticluţe de culoare închisă şi se consumă câte o linguriţă plină, înainte de mesele principale, într-o cură de o lună.

Efectul benefic al nucilor verzi în vindecarea unor maladii grave a fost constatat cu ocazia epidemiei de ciumă din oraşul Rostock (1603), când au supravieţuit numai persoanele care au băut zilnic suc din nuci verzi.

Frunzele de nuc absorb metalele grele din atmosferă

- frunzele verzi au rol insecticid, alungând ploşniţele, puricii, moliile, muştele, furnicile şi alte insecte nedorite din locuinţă. În acest scop se introduc în saltele, cuştile câinilor sau se atârnă în încăperi;

- frunzele de nuc absorb metalele grele din atmosferă şi purifică aerul;

- decoctul concentrat din frunze şi coji de nuci servea odinioară la sate pentru vopsirea lânii, a bumbacului şi mătăsii, fiind considerat netoxic şi foarte rezistent la decolorare. De asemenea, este utilizat la spălarea blănii animalelor, pentru a le apăra de muşte şi tăuni;

- uleiul de nucă este folosit în medicina veterinară la tratarea bovinelor în caz de indigestii şi balonări;

- uleiul este un component utilizat frecvent la prepararea săpunurilor de lux, a şampoanelor pentru păr, precum şi în pictură şi la fabricarea cernelei tipografice.

Nici o grădină fără nuci!

Lemnul de nuc este foarte mult căutat pentru confecţionarea mobilei de lux, a sicrielor sculptate, a instrumentelor muzicale, precum şi ca material lemnos de rezistenţă în construcţia caselor, a vaselor maritime, a automobilelor de lux şi în industria aeronautică.

Nucii izolaţi şi cei din plantaţii masive au rol esenţial în protejarea solului contra eroziunilor şi a alunecărilor de teren, datorită rădăcinilor puternice care pot să reţină straturile de pământ până la adâncimea de 10-15 metri.

În final, adresăm un gând bun tuturor locuitorilor satelor: Nu lăsaţi curtea şi grădina voastră fără prezenţa unui bătrân nuc, care să vă etaleze personalitatea de buni gospodari! Merită să gândim că o grădină fără un falnic nuc ar fi ca o armată în toiul luptelor fără viteazul comandant.

Miezul de nucă poate înlocui carnea

Miezul de nucă este un aliment complet, foarte bogat în calorii, grăsimi şi săruri minerale. De aceea, poate avea o mare importanţă în alimentaţia vegetarienilor şi a diabeticilor, deoarece înlocuieşte, cu succes, carnea şi conţine o cantitate foarte redusă de glucide solubile.

Valoarea energetică a nucilor mature a fost cunoscută încă din vechime. În anumite zone ale globului, miezul de nucă se folosea ca valută de schimb. În prezent, se utilizează ca hrană concentrată pentru astronauţi.

S-a constatat că femeile care consumă săptămânal minimum 5 nuci, atât separat cât şi în diferite preparate de patiserie, prezintă cu 35% mai puţine riscuri pentru accidente coronariene.

Pentru oamenii săraci, nuca reprezintă un aliment de bază, astfel că un pumn de nuci şi o bucată de pâine poate asigura hrana lor pe zile întregi. Bogăţia în fosfor şi în alte minerale asigură o sursă principală de aprovizionare a organismului cu elemente necesare păstrării echilibrului nervos şi bunei funcţionări la nivelul muşchilor, oaselor şi a diferitelor organe.

O reţetă energizantă simplă foloseşte 4-5 miezuri măcinate, care se amestecă cu o linguriţă de miere sau cu suc natural.

Încă din Evul Mediu, nuca era recunoscută prin virtuţile ei de vindecare a bolilor mintale, avându-se în vedere asemănarea între forma fructului şi forma creierului omenesc. Treptat, s-a dovedit că, într-adevăr, nuca este un bun remediu pentru îmbunătăţirea memoriei, un energizant de excepţie şi un leac minunat contra oricăror boli mintale sau a durerilor de cap.

O pastă obţinută din 6-8 nuci măcinate, amestecate cu o lingură de miere polifloră într-un pahar cu suc natural, este un energizant de excepţie consumat prin înghiţituri mici, cu efecte în ateroscleroză şi reducerea colesterolului.

O altă pastă din miezuri măcinate, amestecaţi cu făină şi smântână sau iaurt gras, se aplică de 2-3 ori pe zi timp de 3 zile consecutiv pe zonele cu răni infectate (furuncule, eczeme, abcese, flegmoane), având rol în colectarea puroiului sau ca protector cutanat în caz de arsuri, insolaţie şi bronzare excesivă. La copiii rahitici şi anemici sau cu boli de oase, se recomandă frecţii zilnice pe corp cu ulei din miez de nucă.

Preparatele pe bază de miez de nucă sunt mult folosite în cosmetică la revigorarea părului şi la întreţinerea tenurilor grase. Se iau 2-3 nuci mari, se pisează uniform şi se amestecă cu câteva linguriţe de apă caldă până se formează o pastă albă; aplicată pe faţă şi pe decolteu, se constată că după masarea pielii prin mişcări circulatorii apar efecte benefice de împrospătare a tenului, irigarea cu sânge şi curăţirea în profunzime, cu îndepărtarea stratului de celule epidermice moarte.

Uleiul extras prin presare din miezul de nucă este bogat în acizi graşi (din care peste 50% acid linoleic) şi de aceea este recomandat în alimentaţia dietetică pentru prevenirea aterosclerozei coronariene, reducerea colesterolului, a bronşitei cronice, tuberculozei, constipaţiei, paraziţilor intestinali (inclusiv teniază), litiază renală, leucoree, enurezis şi sifilis.

Constantin I. Milică este profesor universitar la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) din Iaşi. Este specializat în fitoterapie şi tratează anual sute de persoane din toate colţurile ţării, prescriind pentru orice boală preparate complexe din plante pe care cel mai adesea le ignorăm. A salvat oameni cărora nu li se mai dădeau şanse de supravieţuire, preparatele fiind realizate în laborator, după metode ştiinţifice şi după atenta analiză a fiecărei afecţiuni în parte

Sursa : Prof.univ.dr. Constantin Milica,articolul a fost publicat in ziarul LUMINA din , www.farmacia-verde.ro

Statul impune noi reguli in livezile producatorilor agricoli particulari

Din acest an, producatorii agricoli care detin livezi nu vor mai beneficia de subventii de la stat decat daca cultiva fructe din speciile pomicole stabilite de autoritati. Astfel, normele de aplicare a Legii pomiculturii reglementeaza atat soiurile acceptate pentru pomii fructiferi precum cais, cires, visin, piersic, prun, nectarin, migdal, castan, nuc, mar si par, cat si pentru arbustii fructiferi precum afin, agris, alun, catina, coacaz negru, soc, trandafir pentru petale, zmeur sau capsun. Prin urmare, incepand din acest an, pentru a primi subventii de la stat, pomicultorii vor trebui sa cultive numai mere din soiurile : Aromat de vara, Auriu de Bistrita, Ciprian, Delicia, Delicios de Voinesti, Frumos de Voinesti, Golden delicios, Jonathan, Mutzu, Parmen Auriu, Pionier, Prima, Radaseni, Romus si Wager Premiat. Pentru visin, soiurile aprobate sunt Bucovina, Crisana de Botosani, Iva, Meteor, Mocanesti sau Nana.

Pentru caise, soiurile aprobate de autoritati sunt Callatis, Comandor, Dacia, Favorit, Litoral, Olimp, Selena sau Umberto, iar la cires soiurile sunt Amar Galata, Bing, Boambe de Cotnari, Stella, Negre de Bistrita, Pietroase Donissen si Sam.

Infiintarea de plantatii pomicole, autorizata
Prin intermediul noului act normativ, autoritatile au decis ca infiintarea plantatiilor de pomi fructiferi cu suprafata mai mare de 0,5 ha si a celor de arbusti fructiferi cu suprafata mai mare de 0,2 ha sa se realizeze numai pe baza unei autorizatii de plantare, eliberata de catre directiile judetene pentru agricultura. Astfel, pentru a putea infiinta o livada, un producator va fi obligat sa declare autoritatilor atat numele si adresa, locul plantarii, suprafata ce va fi plantata, specia pomicola, soiurile folosite, dar si numarul de pomi pe hectar. Si pentru a defrisa o plantatie pomicola, producatorul va avea nevoie de o autorizatie speciala. Potrivit legii, aceasta va cuprinde numele si adresa pomicultorului, amplasarea plantatiei si suprafata pentru care se solicita autorizatia de defrisare, dar si varsta plantatiei si procentul de goluri. Suprafetele de pomi fructiferi care costituie colectii, culturi pomicole de concurs si parcelele experimentale vor fi defrisate numai cu aprobarea consiliilor stiintifice ale unitatilor de cercetare din domeniul pomiculturii.

Livezile au durata de viata limitata
Tot prin aceste norme au fost reglementate si perioadele de viata ale plantatiilor pomicole. Astfel, daca o livada clasica de meri, peri, pruni sau gutui a depasit 30 de ani de viata, potrivit actului normativ, producatorul ar trebui sa o reintinereasca prin cultivarea de noi arbori fructiferi. In cazul plantatiilor intensive de ciresti, piersici, caisi, meri, peri si pruni, durata de viata este de 20 de ani. Cea mai lunga durata de functionare a fost stabilita pentru nuci, respectiv 40 de ani, in timp ce pentru zmeur, afin, mur si coacaz perioada de viata este de 10 ani. Pentru capsun, autoritatile au decis ca durata normata de functionare sa fie de maximum patru ani.

Fructele, doar cu standarde de calitate
Daca pana in prezent pe piata puteau ajunge orice fel de fructe, indiferent de calitatea acestora, o data cu intrarea in vigoare a noilor norme, toate fructele destinate comercializarii vor trebui sa respecte standardele de calitate impuse de UE.

Astfel, producatorii, detinatorii sau comerciantii nu vor mai avea voie sa vanda fructele decat daca acestea sunt insotite de certificate de conformitate eliberate de Inspectia de Stat pentru Controlul Tehnic in Producerea si Valorificarea Legumelor si Fructelor.

Si fructele destinate prelucrarii industriale trebuie sa respecte, pe langa certificatul de destinatie industriala si alte cerinte.

Astfel, fructele trebuie sa fie proaspete, sa aiba culoarea si forma specifice soiului, sa nu aiba lovituri mecanice, daunatori sau urme de substante chimice. In plus, acestea trebuie sa fie recoltate la maturitate industriala.

Dreptul de folosire de catre producatori a unor denumiri de origine pentru anumite loturi de fructe proaspete sau prelucrate cu certificat de atestare a originii geografice se inregistreaza la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci.

Sursa Gardianul

Ai o ferma eco? Cati bani poti lua de la UE din 2011?

Micii intreprinzatori care au trecut de la stadiul de ferma traditionala la cea de afacere cu produse bio cer de ani de zile sprijin pentru cultivarea legumelor si fructelor fara pesticide. Motivul? Piata produselor bio este estimata la doar 1% din cea totala si asta pentru ca pe rafturile magazinelor se gasesc doar alimente de import. Abia din 2011, fermierii bio vor primi sprijin pentru finantarea productiei. Fermele romanesti care produc legume ecologice pot fi numarate pe degete, iar produsele care ajung pe rafturile magazinelor sunt si cu 30% mai scumpe decat cele obisnuite

Cultura nucului in tara noastra

In tara noastra nucul este stravechi. Pana la inceputul secolului XX forma paduri si plantatii intinse in judetele Gorj, Valcea, Dambovita, Prahova, Bacau, Neamt, Iasi, Suceava.
Atat in perioada celui de-al doilea razboi mondial cat si dupa aceea s-a remarcat o scadere masiva a numarului de pomi, cat si a productiei de nuci. Goana dupa lemnul de nuc, dar si desele sistematizari si organizari de teritoriu, datorita colectivizarii tarii, au dus la taierea nechibzuita a acestui pom. Astfel, ca exemplu, putem spune ca: in anul 1938 in Romania existau 4,3 milioane de nuci cu o productie medie evaluata la 199000 tone nuci. In anul 1975 in Romania existau circa 3 milioane de nuci, cu o productie medie de 29000 tone. In anul 2002 Romania producea circa 33-34 tone de nuci (vezi tab. 9.2.).
Deoarece altoirea nucului este o problema greoaie si inca nerezolvata pana la capat, in lume si in Romania se obtin puieti de nuc din soiuri selectionate. Diferenta majora intre pomii de nuc altoiti si cei nealtoiti consta in urmatoarele: nucii obtinuti prin altoire la masa sau in camp direct pastreaza prin altoire toate caracteristicile soiului de unde s-au recoltat ramurile si intra pe rod foarte repede . Primele nuci apar chiar din anul I dupa plantarea nucului. Nucii obtinuti din samanta (nuci semanate in camp) din soiuri selectionate, nu pot pastra caracteristicile soiului de unde am recoltat nucile si intra foarte greu pe rod, abia dupa 10-12 ani. Privitor la productia de nuci obtinute, rezultate foarte bune se obtin atat de la pomii altoiti de nuc cat si de la cei nealtoiti.
In Romania nucul a fost si este protejat de lege. Nucii pot fi taiati in urmatoarele conditii:
- exemplarele care au cel putin 1/3 din coroana uscata;
- exemplarele care sunt pe suprafete unde s-a autorizat construirea de obiective;
- exemplarele dezradacinate din cauze naturale.
Pentru fiecare nuc taiat, chiar in aceste conditii, proprietarul este obligat prin lege sa planteze la loc trei nuci tineri.

8.2. Soiuri de nuc inmultite de pepiniera Sarca

In ultimii zece ani, Statiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Pomicultura Iasi, cu un colectiv de cercetatori, a reusit omologarea a patru soiuri de nuc specifice pentru zona Moldovei, si anume: Velnita, Miroslava, Anica si Ovidiu. Pe langa aceste soiuri, pepiniera Sarca a mai inmultit soiurile Jupanesti, Germisara, Sibisel si altele.
Miroslava
- Soi originar din Romania;
- Vigoare mijlocie-mare, cu coroana globuloasa, rodeste pe muguri teminali, este precoce si productiv;
- Soi rezistent la ger si la bolile specifice nucului;
- Fructele sunt mari (14–16g), forma rotund-elipsoidala, rotunjite la capete, endocorpul subtire, cu suprafata neteda cu putine incretituri si adancituri. Miezul umple bine cavitatea valvelor si se scoate intreg si usor, procentul de miez fiind de 52,6%;
- Se recolteza in prima decada a lunii septembrie.

Anica
- Soi originar din Romania;
- Vigoare mijlocie, cu coroana globu-loasa, rodeste pe muguri teminali, este precoce si foarte productiv;
- Soi rezistent la ger si tolerant bolile specifice nucului;
- Fructele sunt mari (13–14g), forma rotund-ovoida, rotunjite la capete, endocorpul subtire, cu suprafata neteda cu putine incretituri si adancituri. Miezul umple bine cavitatea valvelor si se scoate intreg si usor, procentul de miez fiind de 53%;
- Se recolteza in decada a II-a a lunii septembrie.

Ovidiu
- Soi originar din Romania;
- Vigoare mijlocie, cu coroana globu-loasa, rodeste pe muguri teminali, dar si pe muguri laterali este precoce si productiv;
- Soi rezistent la ger si la bolile specifice nucului;
- Fructele sunt mari (13 – 14g), forma ovoid-alungita, rotunjite la capete, endocorpul subtire, cu suprafata neteda cu putine incretituri si adancituri. Miezul umple bine cavitatea valvelor si se scoate intreg si usor, procentul de miez fiind de 52,5%;
- Se recolteza in prima decada a lunii septembrie.

Velnita
- Soi originar din Romania;
- Vigoare mijlocie-mare, cu coroana globuloasa, rodeste pe muguri teminali si pe muguri laterali, este precoce si productiv;
- Soi rezistent la ger si tolerant bolile specifice nucului;
- Fructele sunt mari (1,5g), forma rotund-ovoida, rotunjite la capete, endocorpul subtire, casant, cu suprafata regulata, cu putine incretituri si adancituri. Miezul umple bine cavitatea valvelor si se scoate intreg si usor, procentul de miez fiind de 50,6%;
- Se recolteza in decada a II-a a lunii septembrie.