Promovare site gratuit

miercuri, 9 mai 2012

PARTICULARITĂŢI BIOLOGICE



Speciile care prezintă interes pentru obţinerea unor noi soiuri sauportaltoi.

  Soiurile de gutui cultivate în ţara noastră provin din trei varietăţi ale speciei Cydonia oblonga: a)var.maliformis
Mill C. K. Schneid., cu fructemaliforme ;b)var. piriformis
Kirchn, cu fructe piriforme, fără coaste ;c)var.lusitanica
C. M. Schneid., cu fructe piriforme şi cu coaste proeminente. Numărulde cromozomi: 2n = 34.
           Cerinţele gutuiului faţă de factorii ecologici.
   Gutuii sunt, în general, rustici,cu mare capacitate de adaptare, putând fi cultivaţi din zona de câmpie până înzona subcarpatică. Pomii rezistă până la temperaturi de —27° ... — 30°C, florile până la— 1,5-0, iar fructele, toamna, până la —2,2°C. Fiind o specie termofilă,fructele se dezvoltă mai bine şi sunt mai aromate în regiunile mai calde, cu sumatemperaturilor medii de 3 350—3 500°C. Gutuiul prezintă cerinţe relativ mari faţăde apă ; de aceea, se plantează la baza pantelor. Preferă umiditatea atmosferică cuvalori de 75—80% (S. Asen, 1985). Fiind exigent faţă de lumină, reuşeşte bine pe pantele cu expoziţii sudice. Se comportă bine pe solurile aluvionare, reavene,fertile, calde şi cu carbonaţii situaţi la mare adâncime, întrucât clorozează la peste8% calciu activ.
    Principalele soiuri de gutui cultivate în ţara noastră.
   Sortimentul esterelativ redus (tab. 17.1). Colecţia naţională de gutui se află la S.C.P.P. Tg. Jiu (D.Blaja, 1981). Există numeroase populaţii autohtone de gutui foarte valoroase.Principalele soiuri din sortimentul naţional au fost studiate şi în ţările vecine                                                              Caracteristici morfologice şi de producţie.
  Sistemul radicular are odezvoltare orizontală, este bogat ramificat şi repartizat superficial în sol (în stratulde sol situat între 10—75 cm adâncime). În stare naturală gutuiul este arbustoid,iar în plantaţii pomii au trunchiul de înălţime mijlocie (4—6 m), cu coroana deasă,neregulată. Lăstarii sunt tomentoşi, iar frunzele mari, ovat-alungite, cu marginileîntregi. Florile sunt mari, terminale, solitare şi apar pe lăstari scurţi. Fructul, demărimi şi forme diferite, este inserat direct pe ramură, fără peduncul, are sclereideşi seminţe multe.Diferenţierea mugurilor floriferi începe la sfârşitul lunii august începutul lui septembrie. Înfloritul are loc în luna mai, după acumularea sumei de temperatură        de 2-4-8°C durează 10—15zile. Fructele îşi măresc greutatea cel mai mult în luna august şi septembrie.Gutuiul rodeşte pe ramuri denumite
„măciulii".
Petrunchişiperamuri,laanumite selecţii clonale, apar 
sferoblaste(„burr Knots"), care evidenţiazăexcepţionala capacitate rizogenă, fapt ce interesează în mod deosebit practica pepinieristică .Gutuiul este precoce, intră pe rod la 3—4 ani de la plantare, fructifică regulat,deşi fructele se recoltează toamna târziu.

  Majoritatea soiurilor sunt autofertile sau parţial autofertile. Întrucât gutuiulînfloreşte după formarea aparatului foliar, proporţia florilor fecundate este mare,ele beneficiind de nutriţie suficientă. Cele mai productive soiuri la S.C.P.P. Tg. Jiuau fost „Portugalia", „De Constantinopol” (70—109 kg/pom), (B1aja, 1981), iar înPodişul Moldovenesc: „Champion", „Portugalia", „Bereczki" şi „Leskowatz" (100 —170 kg/pom) (N. Ştefan ş.a., 1972). Gutuiul autohton din centrele pomicoleMoşna şi Grigoreni (jud. Iaşi) dă producţii între 90—120 kg/pom (I. Duman,1956; M. Mitu, 1970). Durata economică a plantaţiilor este de 25—30 de ani.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu