Stabilirea polenizatorilor

Intâlnim deseori în livada de langă casă sau în

plantatţile cu scop comercial, pomi care deşi au beneficiat

de cele mai bune condiţii climatice, agrotehnice, îngrijiţi cu

multă migală şi măiestrie de bunul gospodar, au înflorit dar

nu au legat fructe. Aceşti pomi care sunt din anumite specii

şi soiuri au nevoie să se polenizeze cu polen străin (fiind

autosterile), de la alte soiuri pentru ca fructele lor să lege.

Un factor deosebit de important pentru asigurarea unor recolte mari şi de calitate, care trebuie avut în vedere chiar de la înfiinţarea livezii, este distribuirea soiurilor în livadă, pentru a asigura polenizarea reciprocă.

Toate soiurile de măr sunt autosterile, adică nu leagă fructe prin polenizare cu polenul propriu. Ele au nevoie de polen de la un alt soi. Prin cercetări s-a stabilit care este cel mai bun polenizator pentru fiecare soi şi care este

efectul polenizării cu unul sau altul dintre polenizatori. Lista cu principalii polenizatori va fi prezentata la fiecare specie pomicolă în următoarele capitole.

Pentru asigurarea unui efect maxim al polenizării dintre soiuri, trebuie respectate câteva reguli şi anume: - soiurile să prezinte compatibilitate la polenizare ;

- soiurile să aibă aceeasi perioadă de înflorire;

- distanţa dintre soiul de bază şi soiul polenizator să nu fie prea mare;

- polenizarea se face cu ajutorul albinelor şi al vântului

(nuc, alun, castan);

- pentru o bună polenizare sunt necesare minimum două familii de albine la hectar;

- pentru protejarea albinelor în perioada înfloritului, se recomandă să nu se efectueze stropiri
cu insecticide, iar dacă acestea se execută, se vor folosi insecticidele care nu omoară
albinele;

- aşezarea stupilor în livada pentru polenizare, se va face în imediata apropiere a livezii sau chiar in mijlocul acesteia şi neapărat la începutul înfloritului;

2. Plantarea pomilor

2.1. Epoca de plantare

Cele mai bune rezultate dau plantările de toamnă, începând cu 15 octombrie şi până la

venirea primului îngheţ, deoarece până în primăvară rădăcinile pomilor realizează un contact

strâns cu pământul, rănile se calusează, uneori emit chiar rădăcini noi, iar în groapă se

acumulează umiditate care se păstrează şi în perioadele mai secetoase din timpul primăverii.

Pomii pornesc în vegetaţie cu 10-15 zile mai devreme decât cei plantaţi primăvara şi

realizează creşteri mai mari cu 20-30%. În situaţia în care plantarea nu s-a făcut în toamnă,

aceasta se realizează primăvara cât mai devreme posibil, imediat după dezgheţarea şi

zvântarea solului, înainte de pornirea pomilor în vegetaţie, când solul are umiditate ridicată.

Plantările de primăvară executate cu întârziere pot să compromită plantaţia şi să întârzie intrarea pe rod a pomilor. Se mai pot planta pomi şi în „ferestrele iernii”, cu condiţia ca temperaturile din timpul plantării să nu scadă sub 0 °C.

2.2. Executarea gropilor

Săpatul gropilor. In teren desfundat gropile se fac cu putţn timp înainte de plantare, sau în

ziua plantării, pentru a nu se pierde umezeala acumulată în sol, cu dimensiunile de 50 / 50 /

60 cm, în cazul plantaţiilor intensive şi superintensive, iar la cele clasice de 80/80/60cm.

Pe terenurile nedesfundate dimensiunile gropilor trebuie să fie de 80 / 80 cm şi adânci de

70 cm şi se efectuează cu 2-3 luni înainte de plantare. După săparea gropilor se trage 2/3 din

pământ în groapa de plantare după ce în prealabil s-a adăugat gunoiul de grajd bine

fermentat. În teren desfundat, gropile se fac înainte de plantare sau chiar în ziua plantării,

pentru a nu se pierde umezeala acumulată în sol, cu dimensiunile reduse în aşa fel încât să

încapă cât mai bine sistemul radicular. În cazul arbuştilor fructiferi gropile cu dimensiuni de

40/40/30 cm.

Gropile se execută manual cu hârleţul, sau mecanic cu burghiul. Pământul rezultat la săparea manuală a gropilor în teren nedesfundat se separă, urmând ca umplerea gropilor, la plantare, în zona rădăcinilor pomilor, să se facă cu pământul cel mai fertil.

2.3. Pregătirea materialului săditor

Materialul săditor se procură de la pepinierele pomicole şi până la plantarea acestora se stratifică în şanţuri adânci de 50-60 cm. Scoaterea de la stratificare, repartizarea în teren şi plantarea trebuie să se realizeze cât mai operativ pe măsura plantării pentru a evita deshidratarea. Trebuie multă atenţie la transportul, manipularea şi plantarea pomilor, pentru a nu vătăma mugurii, în special din zona de proiecţie a coroanei (50 - 80 cm).

Materialul săditor admis la plantare este cel certificat (eticheta albastră) sau cel C.A.C.

(eticheta galbenă). Orice altfel de material săditor folosit la plantare rămâne în

responsabilitatea celui care îl foloseşte. Un astfel de material săditor este bine să fie evitat la

plantare.

La plantare rădăcinile pomilor se fasonează prin scurtare, eliminarea celor rupte, rănite şi

mucegăite. Rădăcinile principale se lasă cât mai lungi, rădăcinile secundare se scurtează cu

cca 1/3 din lungime iar cele subţiri la 1-2 cm sau rămân intacte. Tăierile se execută

perpendicular pe axul rădăcinilor pentru a provoca răni cât mai mici.

După fasonare, pomii se mocirlesc cu un amestec de apă, pământ galben şi balegă proaspătă de vită (3 părţi pământ, 2 părţi balegă de vită şi apă până se obţine o pastă de consistenţa smântânii). Mocirlirea asigură o mai bună aderenţă a particulelor de pământ în jurul rădăcinilor pentru a menţine o umiditate mai ridicată în zona rădăcinilor. Până la plantare materialul saditor se stratifica in santuri cu adancimea de 50-60 cm, unde se asigură condiţii pentru menţinerea în stare normală fiziologică (fără deshidratare).

2.4 Tehnica de plantare

Pomii trebuie plantaţi cu punctul de altoire la nivelul solului, asezându-se pe un muşuroi

de pământ, făcut în mijlocul gropii de plantare. Plantatul pomilor se face de către o echipă

formată de obicei, din două persoane. Una fixează şi ţine pomul în poziţie verticală în mijlocul

gropii de plantare şi la adâncimea corespunzătoare iar cealaltă trage pământ provenit din

stratul fertil al solului, bine marunţit şi reavăn în jurul rădăcinilor. Se scutură uşor pomul, ca

pământul să patrundă printre rădăcini, astfel încât să nu existe spaţii goale. După ce s-au

Pe timp secetos, în special primăvara, pomii
plantaţi se udă cu 15-20 litri de apă.

In final, se face un muşuroi pe suprafaţa gropii de
plantare, cu restul pământului râmas, fără a se
mai tasa. Proiectarea coroanei pomilor. Pomii sub
60-70 cm de la
respectiv la 80 cm în cazul forma de vargă se scurtează la

coroanelor globuloase,
utilizate în sistemul semiintensiv. Scurtarea
nivelul solului în cazul plantaţiilor intensive,
pomilor este bine să se execute primavara,
inclusiv la pomii plantaţi toamna.